Şcoala Waldorf este o alternativă la învăţământul tradiţional, a cărei pedagogie se bazează pe indicaţiile pedagogice ale lui Rudolf Steiner.
Rudolf Steiner (1861-1925) s-a născut într-o localitate aflată la graniţa dintre
Austria şi Ungaria, ca fiu al unui funcţionar al căilor ferate austriece. După
ce a absolvit şcoala reală, şi-a luat bacalaureatul la Wiener Neustadt şi a
studiat matematica şi ştiinţele naturii la Universitatea Tehnică din Viena. Pe
lângă acestea a mai audiat şi cursuri de filosofie, literatură, psihologie şi
medicină. În acelaşi timp a fost preocupat de experimente şi observări ale
naturii, care l-au familiarizat cu metodele de cercetare ale ştiinţelor naturii
practicate de Goethe.
În
anul 1889 a fost chemat la arhiva Goethe-Schiller din Weimar, pentru a se
îngriji de editarea operei lui Goethe referitoare la ştiinţele naturii, în
cadrul ediţiei patronate de Marea Ducesă Sophie din Weimar.
Ca
rezultat al studiilor sale asupra operei lui Goethe şi a strădaniilor sale
filosofico-metodice, în scopul de a stabili o punte de legătură între gândirea
modernă şi perspectiva spirituală, scrie în 1886 „Linii fundamentale ale unei
teorii a cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe, cu referire
îndeosebi la Schiller”. În 1891 apare „Adevăr şi ştiinţă”, o extindere a
lucrării sale de doctorat, având de asemenea o temă de teoria cunoaşterii.
În anul 1894 apare capodopera sa filosofică: „Filosofia libertăţii”. Sfârşind
munca la ediţiile Goethe, Steiner se mută la Berlin, pentru a redacta acolo
revista culturală „Magazin de literatură”.
Participă intens la viaţa socială şi politică a vremii prin conferinţe, scrieri şi iniţiază diverse modalităţi de lucru cu adulţii.
Printre altele, este îndrumătorul unor iniţiative inovatoare în domeniul artei – euritmia, arta vorbirii; al medicinei – medicina de orientare antroposofică; al arhitecturii – arhitectura organică; al agriculturii – agricultura bio-dinamică; al pedagogiei – pedagogia Waldorf, pedagogia curativă, terapia socială.
Participă intens la viaţa socială şi politică a vremii prin conferinţe, scrieri şi iniţiază diverse modalităţi de lucru cu adulţii.
Printre altele, este îndrumătorul unor iniţiative inovatoare în domeniul artei – euritmia, arta vorbirii; al medicinei – medicina de orientare antroposofică; al arhitecturii – arhitectura organică; al agriculturii – agricultura bio-dinamică; al pedagogiei – pedagogia Waldorf, pedagogia curativă, terapia socială.
Rudolf
Steiner a fost un filosof, esoterist,
artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antropolosofie, pedagogiei Waldorf,euritmie,agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat
concepția despre tripartitia sociala, economia sociativa și a proiectat mai
multe clădiri după principiile,arhitecturii organice între care cea mai
cunoscută este Goetheanum-ul sediu al Universitatii Libere pentru Stiinta Spirituala si Societatii Antroposofice Generale.
Steiner
a avut o amplă activitate ca filosof, conferențiar și om de cultură, susținând
numeroase prelegeri în diferite localități din Europa inclusiv una în anul 1889 la Sibiu aflat pe atunci în cadrul Imperiul Austro-Ungar. În 1891 își
obține doctoratul in filosofie la Universitatea din Rostock Germania, iar mai târziu devine secretarul general al secțiunii
germane a Societatii Teosofice cu toate că avea
rezerve asupra misticismului oriental promovat de aceasta. Începând cu
această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite
a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor stiintei spirituale descrise de el într-o
serie de cărți și conferințe.
Deși
susținea concepția despre reincarnare si karma, importanța pe care Rudolf Steiner o acorda crestinismului șiesosterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosefica și
înființarea, Societatii Antroposofice în cadrul căreia
va introduce cele mai multe inițiative cultural-spirituale și sociale ale sale,
îndeosebi după primul razboi mondial. Steiner a insistat
adesea asupra necesității de a folosi cunoștințele obținute prin observație
suprasensibilă în viața practică, considerând lipsa legăturii între idealurile
spirituale ale oamenilor și necesitățile materiale ale vieții cotidiene a fi
cauza declinului socio-cultural.Antroposofia pe
care a fondat-o este o concepție despre om și lume care susține existența unor
elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul
fizic.
Opera
lui Rudolf Steiner:
·
Introduceri
la scrierile de științe naturale ale lui Goethe (1883)
·
Linii
fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume (1886)
·
Adevăr și
știință (1892)
·
Filosofia
libertații (1894)
·
Friedrich
Nietzsche: un luptător impotriva epocii sale (1895
)
·
Mistica
în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția
modernă despre lume (1901)
·
Creștinismul
ca fapt mistic și misteriile antichității (1902)
·
Teosofia.
Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a menirii omului (1904)
·
Cum se
dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904)
·
Din
Cronica Akasha (20 de articole publicate în
perioada 1904–1908)
·
Treptele
cunoașterii superioare (1905)
·
Știința
tainică în schiță (Știința ocultă) (1910)
·
Poarta
inițierii - Prima dramă-misteriu (1910)
·
Încercarea
sufletului - A doua dramă-misteriu (1911)
·
Păzitorul
Pragului - A treia dramă-misteriu
(1912)
·
Trezirea
sufletelor - A patra dramă-misteriu
(1913)
·
Conducerea
spirituală a omului și a omenirii (3
conferințe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner, 1911)
·
Un drum
spre cunoașterea de sine - Meditații (1912)
·
Pragul
lumii spirituale - Aforisme (1913)
·
Enigmele
filosofiei (1914)
·
Puncte
centrale ale problemei sociale (1919)
·
Articole
asupra organizării tripartite a organismului social și a problemelor
contemporane (1919-1920)
·
Teze
antroposofice (1924)
·
Fundamentele
terapiei antroposofice (Carte scrisă împreună
cu Ita Wegman apărută în
1925)
·
Povestea
vieții mele (Carte autobiografică, 1925).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu