Intemeietorul Pedagogiei Waldorf

Şcoala Waldorf este o alternativă la învăţământul tradiţional, a cărei pedagogie se bazează pe indicaţiile pedagogice ale lui Rudolf Steiner.

Rudolf Steiner (1861-1925) s-a născut într-o localitate aflată la graniţa dintre Austria şi Ungaria, ca fiu al unui funcţionar al căilor ferate austriece. După ce a absolvit şcoala reală, şi-a luat bacalaureatul la Wiener Neustadt şi a studiat matematica şi ştiinţele naturii la Universitatea Tehnică din Viena. Pe lângă acestea a mai audiat şi cursuri de filosofie, literatură, psihologie şi medicină. În acelaşi timp a fost preocupat de experimente şi observări ale naturii, care l-au familiarizat cu metodele de cercetare ale ştiinţelor naturii practicate de Goethe. 

În anul 1889 a fost chemat la arhiva Goethe-Schiller din Weimar, pentru a se îngriji de editarea operei lui Goethe referitoare la ştiinţele naturii, în cadrul ediţiei patronate de Marea Ducesă Sophie din Weimar. 

            Ca rezultat al studiilor sale asupra operei lui Goethe şi a strădaniilor sale filosofico-metodice, în scopul de a stabili o punte de legătură între gândirea modernă şi perspectiva spirituală, scrie în 1886 „Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe, cu referire îndeosebi la Schiller”. În 1891 apare „Adevăr şi ştiinţă”, o extindere a lucrării sale de doctorat, având de asemenea o temă de teoria cunoaşterii. În anul 1894 apare capodopera sa filosofică: „Filosofia libertăţii”. Sfârşind munca la ediţiile Goethe, Steiner se mută la Berlin, pentru a redacta acolo revista culturală „Magazin de literatură”.
            Participă intens la viaţa socială şi politică a vremii prin conferinţe, scrieri şi iniţiază diverse modalităţi de lucru cu adulţii.
            Printre altele, este îndrumătorul unor iniţiative inovatoare în domeniul artei – euritmia, arta vorbirii; al medicinei – medicina de orientare antroposofică; al arhitecturii – arhitectura organică; al agriculturii – agricultura bio-dinamică; al pedagogiei – pedagogia Waldorf, pedagogia curativă, terapia socială.

  

Rudolf Steiner a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antropolosofie, pedagogiei Waldorf,euritmie,agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartitia sociala, economia sociativa și a proiectat mai multe clădiri după principiile,arhitecturii organice între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul sediu al Universitatii Libere pentru Stiinta Spirituala si Societatii Antroposofice Generale.

Steiner a avut o amplă activitate ca filosof, conferențiar și om de cultură, susținând numeroase prelegeri în diferite localități din Europa inclusiv una în anul 1889 la Sibiu aflat pe atunci în cadrul Imperiul Austro-Ungar. În 1891 își obține doctoratul in filosofie la Universitatea din Rostock Germania, iar mai târziu devine secretarul general al secțiunii germane a  Societatii Teosofice cu toate că avea rezerve asupra  misticismului oriental promovat de aceasta. Începând cu această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor stiintei spirituale descrise de el într-o serie de cărți și conferințe.

Deși susținea concepția despre reincarnare si karma, importanța pe care Rudolf Steiner o acorda crestinismului șiesosterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosefica și înființarea, Societatii Antroposofice în cadrul căreia va introduce cele mai multe inițiative cultural-spirituale și sociale ale sale, îndeosebi după primul razboi mondial. Steiner a insistat adesea asupra necesității de a folosi cunoștințele obținute prin observație suprasensibilă în viața practică, considerând lipsa legăturii între idealurile spirituale ale oamenilor și necesitățile materiale ale vieții cotidiene a fi cauza declinului socio-cultural.Antroposofia pe care a fondat-o este o concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul fizic.

Opera lui Rudolf Steiner:

·         Introduceri la scrierile de științe naturale ale lui Goethe (1883)

·         Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume (1886)

·         Adevăr și știință (1892)

·         Filosofia libertații (1894)

·         Friedrich Nietzsche: un luptător impotriva epocii sale (1895 )

·         Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901)

·         Creștinismul ca fapt mistic și misteriile antichității (1902)

·         Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a menirii omului (1904)

·         Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904)

·         Din Cronica Akasha (20 de articole publicate în perioada 1904–1908)

·         Treptele cunoașterii superioare (1905)

·         Știința tainică în schiță (Știința ocultă) (1910)

·         Poarta inițierii - Prima dramă-misteriu (1910)

·         Încercarea sufletului - A doua dramă-misteriu (1911)

·         Păzitorul Pragului - A treia dramă-misteriu (1912)

·         Trezirea sufletelor - A patra dramă-misteriu (1913)

·         Conducerea spirituală a omului și a omenirii (3 conferințe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner, 1911)

·         Un drum spre cunoașterea de sine - Meditații (1912)

·         Pragul lumii spirituale - Aforisme (1913)

·         Enigmele filosofiei (1914)

·         Puncte centrale ale problemei sociale (1919)

·         Articole asupra organizării tripartite a organismului social și a problemelor contemporane (1919-1920)

·         Teze antroposofice (1924)

·         Fundamentele terapiei antroposofice (Carte scrisă împreună cu Ita Wegman apărută în 1925)

·         Povestea vieții mele (Carte autobiografică, 1925).