Relatia parinti-scoala

Latura părinţi-şcoală este deseori neglijată, odată cu trecerea copilului de ciclul primar. Participarea la şedinţele cu părinţii scade sub jumătate, mulţi părinţi aducându-şi aminte de şcoală doar dacă copilul lor rămâne corigent.
            În Şcoala Waldorf se pune un mare accent pe această colaborare, armonia şi constanţa relaţiei dintre profesori şi părinţi răsfrângându-se pozitiv asupra elevilor. Cel mai evident aspect al acestei colaborări este faptul că cele două lumi ale elevului, şcoala şi familia, ştiu tot timpul una de cealaltă, formează de fapt un întreg sănătos.
            Pe lângă obişnuitele şedinţe cu părinţii, elevii, părinţii şi profesorii se întâlnesc şi colaborează în multe alte ocazii: tabere, spectacole şi serbări, bazare şi carnavaluri. La acestea muncesc toţi, cot la cot, pregătind împreună acţiunea respectivă. Şi această muncă în colectiv este deosebit de educativă, puterea exemplului celor din jur influenţându-l pozitiv pe copil.
            Dar, poate cel mai puternic argument al acestei colaborări îl reprezintă însăşi şcolile  Waldorf din lume. Acestea nu sunt înfiinţate de ministerele învăţământului din ţara respectivă, ci iau naştere din iniţiativa părinţilor care, nemulţumiţi de oferta publică, îşi doresc această alternativă, luptându-se pentru ea. Părinţii sunt astfel inima oricărei Şcoli Waldorf.

Sistemul Waldorf

Ce este o scoala Waldorf?

 
Este un loc în care se încearca educarea omului în ansamblul sau, atât cognitiv, cât si artistic sau în domeniul manualitatii, armonizând procesul educational. Disciplinele scolare nu sunt privite ca scop în sine, ci ca mijloace educationale, drept pentru care nu se dau note sau calificative, elevii primind la sfârsitul clasei o caracterizare scrisa de învatator sau de profesori.
Pentru studiu nu se folosesc manuale în clasele mici: elevii folosesc informatia primita în orele de curs si toata gama de carti existente în domeniul studiat.
Disciplinele principale: limba româna/materna, matematica, istoria, geografia, biologia, fizica si chimia sunt predate în perioade/epoci de câte 3-4 saptamâni, câte doua ore pe zi. 
Dexteritatile: limbile moderne, sportul, muzica, cursurile artistice etc., cât si orele de exercitiu la limba româna/materna si matematica etc. apar în continuare în orar, în mod obisnuit.
Programele diferitelor discipline sunt asemanatoare cu cele din sistemul national. 
Nivelul cunostintelor este echivalent cu cel din scoala traditionala, la nivelul claselor a IV-a, a VIII-a si la bacalaureat.


De ce as vrea sa invete copilul meu într-o scoala Waldorf?

Pentru ca aici poate sa descopere lumea înconjuratoare din mai multe perspective: stiintifice, artistice si tehnic-mestesugaresti. Importanta este aici cunoasterea si socializarea, mai putin competitia si izolarea. Este important sa învete sa cânte la un instrument muzical, sa participe la sarbatori în colectivitate si sa aiba posibilitatea unei relatii umane firesti cu educatorii lui, sa se simta înteles si tratat cu atentie.

Cum se poate înscrie un copil într-o gradinita sau scoala Waldorf?


Parintii doritori sau reprezentatii legali ai copiilor depun o cerere la secretariatul unitatii. Dupa aceasta, are loc o discutie de prezentare a pedagogiei pentru parintii respectivi, în care sunt detaliate caracteristicile învatamântului Waldorf si sunt indicate continuturile diferite si metodele specifice de predare. Interesul pentru alternativa al parinailor, precum si disponibilitatea pentru colaborare sunt esentiale pentru înscrierea copilului. Dupa o verificare generala a capacitatilor scolare si de vârsta ale copilului se poate decide daca respectivul copil poate fi considerat admis. 


Ce taxe trebuie platite?

Nu se platesc taxe la gradinita sau scoala Waldorf. Este învatamânt de stat si toate cheltuielile de salarizare a personalului si de întretinere a cladirilor sunt acoperite de stat. Pentru buna functionare a unitatilor, parintii sunt organizati în asociatii, care, prin cotizatiile membrilor, contribuie la asigurarea unei baze materiale corespunzatoare unui învatamânt normal.


Cine poate preda într-o unitate Waldorf?


Cadrele didactice studiaza pedagogia Waldorf înainte de a începe activitatea într-o scoala Waldorf si au cel putin un curs de introducere în aceasta pedagogie. Pe parcursul fiecarui an scolar, ele sunt obligate sa parcurga module periodice de perfectionare în aceasta pedagogie, pentru a aprofunda elementele de metodica, antropologie si didactica disciplinei.
Copiii se pot transfera de la o unitate alternativa la una de învatamânt clasic si invers?
Da, acest transfer se poate organiza de la unitate la unitate, atât de la învatamântul clasic la cel alternativ, cât si invers.

Conducerea clasei si conducerea colegiala

Conducerea clasei de catre învatator, dincolo de clasa a IV-a


Activitatea de îndrumare a clasei este realizata, de regula, de catre o personalitate, care îsi asuma corelarea si coordonarea evolutiei scolare a elevilor pe parcursul unei trepte scolare. 
Particularitatile de vîrsta, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenta unei aceleiasi persoane în aceasta functie coordonatoare. 
În sistemul clasic de învatamânt Waldorf, aceasta functie didactica este numita „învatatorul clasei” si are ca si îndatoriri pedagogice predarea unui numar de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu pâna la liceu. 
Disciplinele predate în epoca sunt, de obicei, cele cognitive, iar predarea lor interdisciplinara este un deziderat esential al acestei pedagogii. Cu totii cunoastem faptul ca, la aceasta vârsta, elevii percep evenimentele, actiunile din realitate iar predarea trebuie sa tina cont de acest fapt si sa mentina treaza aceasta capacitate de observare, bazata pe interesul firesc al elevului. 
Experimente, excursii, observatii minutioase sunt modalitati fundamentale de organizare a învatamântului pâna la pubertate. Formele de lucru introduse în clasele primare sunt baza pe care se aseaza munca de observare din clasele gimnaziale. 
De aceea este esential ca una si aceeasi persoana sa însoteasca elevul pe parcursul acestor opt ani, când îsi formeaza instrumentele de cunoastere. 
Din punct de vedere psihologic, schimbarea învatatorului în clasa a cincea nu înseamna doar despartirea de o persoana, adesea îndragita, ci si de un mod de lucru. În mod natural, aceasta despartire se realizeaza la pubertate, când tânarul nu mai accepta prezenta unui model de imitat, ci îsi cauta propria forma de exprimare. Aici este normal sa apara mai multe personalitati în fata elevului, pentru a-i da posibilitatea sa aleaga elemente diverse si de a-si exersa formele proprii, prin acceptare sau combatere sanatoasa. 
Datorita formelor legislative si de pregatire existente, aceasta forma de organizare nu este oficial acceptata în România, dar este încurajata de unele inspectorate si de cercetatori în pedagogie si de psihologi. 



Conducerea colegiala

Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral sa accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor scolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral. 
Acesta este de fapt directorul scolii. Si pentru ca problemele curente se cer discutate pe masura ce au loc, consiliul profesoral se întruneste saptamânal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, daca au avut succes cu o tema sau esec cu alta. Aici sunt luate în discutie clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situatie mai dificila sau mai deosebita si au nevoie de atentia întregului corp profesoral pentru a depasi situatia creata. Aici sunt dezbatute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participa toti profesorii si învatatorii, caci pe toti „membrii familiei” îi intereseaza drumul celuilalt. 
Imaginea copilului ramâne însa mereu ca imagine centrala a preocuparii fiecarei teme, fie ea si administrativa. Bineînteles ca mai exista si probleme delicate. Unul sau altul dintre dascali are dificultati majore în stapânirea clasei; exista dascali noi în activitate, care trebuie îndrumati; se cer organizate încadrarile cu personal pentru anul scolar urmator: toate acestea sunt discutate într-un cerc mai restrâns, în consiliul de administratie. 
La el participa acei pedagogi care au experienta pedagogica si în existenta scolii respective, care îsi asuma de buna-voie viitorul scolii, ca viitor al propriei biografii. Dintre toti colegii, unul este ales ca reprezentant al scolii în fata tertilor. Nu este de confundat acesta cu functia obisnuita a directorului, caci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii singur si nici nu are toate responsabilitatile pe umerii sai. Acestea sunt împartite între diferiti profesori sau învatatori. Purtarea responsabilitatii de catre mai multi oameni duce la cresterea implicarii în „familie”. 

Ponderea deosebita a cursurilor artistice si practice

Ponderea ridicata a cursurilor artistice si a celor practice iese în evidenta de la prima privire asupra orarului obisnuit din Scoala Waldorf, întrucât aceasta îsi propune sa realizeze o educatie echilibrata, oferind pe de o parte fiecarui copil ceea ce i se potriveste, însa intervenind si cu preocupari în acele domenii spre care acesta nu are înclinatii, dar care sunt necesare unei educatii complete. Un argument în plus pentru acest principiu: de regula, educatia intelectului prin stiinte cultiva distanta, individualismul, antipatia si concurenta iar, dimpotriva, educarea sufletescului prin arte si mestesuguri cultiva simpatia, apropierea, lucrul în echipa si colaborarea. Ambele laturi ale educatiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic sa-si controleze singur viata, fara a se lasa manipulat din exterior. Indirect însa, la nivelul manualitatii, cursurile artistice sau practice sustin materiile adresate intelectului. Iata doua exemple: o în clasele mici, atât fetele cât si baietii tricoteaza, activitate care ajuta puternic la formarea vederii în spatiu, necesara îndeosebi matematicii; o la începutul fiecarei zile, întreaga clasa parcurge o parte ritmica în care cânta, recita sau danseaza (jocuri adecvate vârstei, însotite de batai din palme, jocuri ritmice si gesturi sugestive). Partea ritmica îi aduce pe toti la unison, le canalizeaza energia si îi pregateste pentru ora. Importanta cursurilor artistice rezida si în faptul ca le educa starile sufletesti. Ele sunt evidentiate în arte, iar elevul traieste, în procesul reprezentarii lor, caracteristicile propriei personalitati, pe care astfel o cunoaste si o stapâneste bine. El îsi cultiva capacitatea de a percepe starile sufletesti, dezvoltându-si abilitati de comunicare dincolo de calea verbala.




Materii si activitati specifice 


Prezentarea completa a tuturor materiilor Waldorf ar necesita un spatiu prea mare si de aceea ne propunem doar o prezentare succinta, care sa ofere o imagine de ansamblu asupra stilului de predare si a metodelor folosite. 

• Scrisul si cititul 
• Limba româna 
• Limbile straine 
• Drumul de la basm la istorie 
• Aritmetica 
• Desenul formelor 
• Desenul geometric cu mâna libera 
• Matematica 
• Zoologia 
• Botanica 
• Geografia 
• Fizica si chimia 
• Euritmia 
• Muzica 
• Abilitatile practice si educatia tehnologica 
• Practica Arta dramatica

O scoala fara director

Ca şi într-o familie, în care spunem adesea că unul sau altul dintre parteneri este „capul familiei”, deciziile importante se iau împreună.
         Deciziile unei şcoli ţin de organizare, încadrarea personalului didactic, procesul de predare, comportamentul elevilor, al profesorilor, al părinţilor, relaţia faţă de alte persoane sau organizaţii şi nu în ultimul rând viitorul şcolii, imaginea călăuzitoare, care îi dă acestui organism social valenţele sale specifice.
          Când Rudolf Steiner a acceptat să facă parte din conducerea şcolii, a pus de la început această formă de conducere sub semnul întrebării.
          Decizia luată de o persoană sau două în numele unui colectiv de 30 – 40 de profesori, care trebuie să execute dispoziţiile nu poate duce decât la o scindare a colectivului profesoral, care trebuie, în fond, să aibă aceleaşi opinii în educarea tuturor copiilor din şcoală.
          Existenţa directorului creează un hiat între gândirea asupra muncii şi munca propriu-zisă.
            De aceea, Rudolf Steiner a cerul corpului profesoral să accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor şcolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral. Acesta este de fapt directorul şcolii. 
            Şi pentru că problemele curente se cer discutate pe măsură ce au loc, consiliul profesoral se întâlneşte săptămânal. Iar pentru că cea mai bună zi din săptămână pentru decizii este cea care poartă numele celui mai mare dintre zei, acest consiliu se desfăşoară joia după amiază, timp de 2-3 ore (uneori poate mai mult, în funcţie de probleme).
            Aici profesorii spun ce predau, cum predau, dacă au avut succes cu o temă sau eşec cu alta. Aici sunt luate în discuţie clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situaţie mai dificilă sau mai deosebită şi au nevoie de atenţia întregului corp profesoral pentru a depăşi situaţia creată.
            Aici sunt dezbătute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participă toţi profesorii şi învăţătorii, căci pe toţi „membrii familiei” îi interesează drumul celuilalt. Rămâne însă mereu ca imagine centrală a preocupării imaginea copilului. Aceasta stă în mijlocul oricărei teme, fie ea şi administrativă.
            Bineînţeles că mai există şi probleme delicate. Unul sau altul dintre dascăli are dificultăţi majore în stăpânirea clasei; există dascăli noi în activitate, care trebuie îndrumaţi; se cer organizate încadrările cu personal pentru anul şcolar următor: toate aceste sunt discutate într-un cerc mai restrâns, în consiliul intern. La el participă acei pedagogi care au experienţă pedagogică şi în existenţa şcolii respective, care îşi asumă de bună-voie viitorul şcolii, ca viitor al propriei biografii.
           

 Dintre toţi colegii, unul este ales în fiecare an ca reprezentant al şcolii în faţa terţilor. Nu este de confundat acesta cu directorul, căci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii singur şi nici nu are toate responsabilităţile pe umerii săi. Acestea sunt împărţite între diferiţi profesori sau învăţători. Purtarea responsabilităţii de către mai mulţi oameni duce la creşterea implicării în „familie”. 
            Faptul că autorităţile şcolare cer ca directorul să dea un examen de competenţe legislative, să aibă grade didactice şi să fie numit pe patru ani sunt aspecte care blochează anumite procese de evoluţie a organismului şcolar. Directorul poate fi un element de frânare dacă este menţinut artificial, în schimb, asumarea acestei munci de către un novice, sub îndrumarea mai multor colegi, poate aduce impulsuri noi, fireşti într-o societate a valorilor în schimbare atât de rapidă.

Învatarea în epoci

Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasa studiaza, de exemplu fizica, zilnic, primele doua ore fara pauza, timp de 2–4 saptamâni. Într-o astfel de epoca se poate parcurge chiar si materia pe un an scolar, economia lucrului fiind deosebit de eficienta. 
Urmeaza alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate chiar peste un an. Desigur ca între timp elevii uita ce au învatat, dar aceasta nu trebuie sa îngrijoreze. 
În Scoala Waldorf uitarea este considerata un aliat, din doua motive: în primul rând pentru ca uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacitatile unui nou domeniu, de exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru ca, dupa ce fizica a fost uitata aparent complet, la reîntâlnirea cu aceasta stiinta, elevul îsi va reaminti mult mai intens cele învatate. 
Un alt avantaj al predarii în epoci este faptul ca informatiile si întrebarile primite peste zi sunt prelucrate subconstient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât si profesorii, gasesc mai usor rezolvarea lor. 
Însa nu toate materiile participa la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular limba materna si gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia si stiintele naturii. Aceste materii pot sa apara si în ore de exercitii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la cursul de baza. Celelalte materii, cum ar fi limbile straine, educatia fizica, desenul si celelalte activitati artistice sau practice, apar ca si ore fixe dupa cursul de baza si orele de exercitii.

O scoala fara note

Ce groaznic ar fi să primim la serviciu în mod regulat note. Şi totuşi pe copii noştri îi chinuim timp de 12 ani, doar din conservatorism.
            Ce se întâmplă însă dacă elevii nu mai primesc note? Cei mai mulţi dascăli se gândesc cu groază la o astfel de posibilitate, fiind siguri că elevii nu vor mai învăţa. De ce? Pentru că elevii învaţă pur şi simplu de frica notelor proaste, susţin aceşti „pedagogi”. Cu alte cuvinte nota este în mâna multor profesori sau învăţători ceea ce este biciul pentru fiarele de la circ. Ceea ce nu realizează aceştia este că elevii nu au nevoie de bici, că în elevi există un impuls natural puternic pentru învăţătură, pentru nou. Iar acest impuls, mânuit cum trebuie, face inutilă prezenţa notelor, transformând şcoala într-o continuă bucurie. De altfel, această bucurie este vizibilă la majoritatea elevilor din Şcoala Waldorf, pentru care întrebarea “îţi place la şcoală?” nu-şi regăseşte rostul, primind un “da” plin de mirare.
            Dar cum se desfăşoară procesul de învăţământ din Şcoala Waldorf în absenţa notelor? Orele sunt mult mai libere, elevii fiind deosebit de deschişi, participând în mod natural la oră, fără frica de note proaste. Majoritatea elevilor întreabă când nu au înţeles şi ies cu curaj la tablă. Am spus curaj şi nu inconştienţă, pentru că oricând se pot face de râs în faţa clasei. Pe de altă parte elevii buni sunt oricând dispuşi să-i ajute pe colegii aflaţi în dificultate. În general elevii învaţă mânaţi de dorinţa de cunoaştere dar şi de conştiinţă, care fiind mai solicitată, este mult mai solidă. Totuşi, la unii elevi transferaţi dintr-o şcoală cu note, se poate observa o scădere a preocupării pentru învăţătură, până când începe să se activeze conştiinţa şi să apară pofta de a învăţa.
            Elevii primesc în mod regulat teme şi lucrări de control. Scopul lor nu este însă de a obţine o notă cât mai mare, ci de a face o lucrare cât mai bună. Neexistând frica de note proaste, elevii nu sunt tentaţi să copieze temele sau la lucrări. Dar cum află părinţii despre nivelul activităţii copilului lor în şcoală?  Foarte simplu: întâlnindu-se regulat cu dascălii. Aceasta rămâne şi în sistemul cu note cea mai eficientă metodă de control a copilului. În plus părinţii pot vedea caietele de epocă şi apariţiile regulate ale elevilor în serbările lunare ale clasei sau ale şcolii. 

 La sfârşitul fiecărui an şcolar, elevul primeşte un certificat în care fiecare profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere. Din aceste certificate părinţii află mult mai multe despre copilul lor decât dintr-o medie seacă.
            Totuşi, pentru a putea fi caracterizată oficial activitatea elevului, în registrul matricol acesta primeşte la fiecare materie un calificativ ce poate oricând echivala evaluarea (la nevoie, în cazul unui transfer sau la admiterea în liceu).
            Şcoala Waldorf funcţionează de la începutul ei, din perioada interbelică, fără note. La sfârşitul acestui secol în tot mai multe ţări s-a ajuns la concluzia că acest drum este cel corect, renunţându-se timid la note, pentru început la ciclul primar. Şi în ţara noastră învăţătorii au fost obligaţi să „depună armele” şi să se descurce fără note. Păcat că foarte mulţi nu au înţeles să folosească această şansă pentru a crea o legătură mai strânsă cu sufletul copilului, înlocuind pur şi simplu notele cu diferite sisteme de punctuleţe roşii, negre sau de alte culori.